Vinerea mare.

     Da, este Vinerea Mare! Pentru unii este zi de pregătire pentru Paști, iar pentru cei care trăiesc în mod autentic creștinesc este zi de purificare, prin postul negru. Deseori m-am întrebat dacă respectarea postului acesta de hrană este așa de important pentru relația cu divinitatea sau este important pentru cel care postește. Am ținut și eu întregul post în trecut,  fie înaintea   Crăciunului, fie înaintea sărbătorii de   Sfânta Maria. Am ținut și postul Paștelui (zilele de miercuri și vineri, precum și Săptămâna Mare)  cu câțiva ani în urmă și  apoi m-am spovedit și împărtășit. Îmi amintesc că atunci simțeam o liniște interioară că am reușit.

     Stând de vorbă cu o amică, care este o practicantă a orotoxismului, îmi mărturisea că are un preot duhovnic la care merge și căruia îi împărtășește deschis multe lucruri, de la care primește sfaturi utile. Îmi place la ea că este o doamnă cu mintea deschisă,  perfecționistă, un om în preajma căruia dacă stai ai ce învăța, un om foarte atent la relația cu ceilalți, preocupat să învețe.  Revenind la idee: ea a găsit un preot în care are încredere și la care poate apela. Eu, recunosc, că am rămas un pic uimită de niște întrebări pe care mi le-a adresat preotul la spovedanie și nu m-am simțit comod. Nu erau întrebări de ale  căror răspunsuri să mă jenez, însă nu cred că își aveau rostul...erau așa prea puerile, chiar dacă ar fi avut și tentă conotativă, tot mi s-au părut deplasate. Nu am regretat decizia mea, dar această experiență m-am făcut să fiu mai reținută. Probabil că nu am  ales preotul care să mă convingă să mi fie duhovnic. E drept că nici la biserică nu am ajuns de mult timp, însă credința și legătura cu divinatea există.

        In altă ordine de idei: de ce m-am oprit azi aici, la această oră? Pentru că este zi liberă. Si în această dimineață mi-am permis să mă trezesc mai târziu decât de obicei. Mai odihnită! Așa că azi este zi de gospodărit și cozonăcit!  Spor!